Note de curs
Yüklə 1,11 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Caracteristici si clasificare
- 23.Paraziti unicelulari; protozoare
- 24.Paraziti pluricelulari; viermi plati si cilindrici
- Elemente de helmintologie medicala
- Trichineloza
|
Parazitologie CURS 15
22.Caracteristicile si clasificarea parazitilor 23.Paraziti unicelulari; protozoare 24.Paraziti pluricelulari; viermi plati si cilindrici (Chim. Negru Roxana Irina Facultatea de Farmacie An II, grupa 21)
Notiuni generale; relatii intre parazit si gazda. Parazitologia este stiinta care studiaza morfologia si biologia parazitilor. Parazitii sunt fiinte vii, de natura animala sau vegetala, care traiesc permanent sau temporar pe seama altor fiinte, vegetale sau animale, cel mai adesea conducand la producerea a diverse boli. Parazitismul reprezinta modul de viata al unei fiinte care se foloseste de o alta pentru a supravietui. Fiinta pe care parazitul traieste si se devolta poarta denumirea de gazda. Parazitologia medicala este o ramura a stiintei medicale care se ocupa cu studiul parazitilor de natura animala care traiesc pe seama organismului uman, bolile pe care acestia ii genereaza, epidemiologia si tratamentul acestora. Saprofitismul apare atunci cand un microorganism (un saprofit) traieste pe seama unei gazde, fara a produce o boala, de exemplu Staf. saprofiticum se gaseste peste tot, dar nu produce nicio boala, in timp ce Stafilococul auriu, odata patruns in organism, genereaza boala. Relatia de comensalism este definita ca relatia dintre celulele vii, si anume o fiinta vie profita de o alta care ii ofera hrana, fara a afecta organismul gazdei. Simbioza este o relatie mult mai stransa intrucat cele doua fiinte care convietuiesc formeaza un intreg. Hiperparazitii sunt paraziti ai parazitilor si pot fi folositi pentru combaterea unor paraziti. Interactiunile dintre gazda si parazit pot fi clasificate in functie de intensitate in trei categorii:
Parazitii au mai multe cai de circulatie in natura:
Parazitozele transmisibile sunt de doua tipuri:
- peridomestice (apar la animale domestice) - naturale (apar in natura la animale salbatice) Raspandirea geografica a parazitilor: - circulatie naturala care formeaza un lant epidemiologic (la bacterii – ciclu simplu cu 3 verigi: bolnav- calea de transmitere - bolnav) Parazitii propriu – zisi sunt agenti patogeni studiati in mai multe ramuri. Caracterele generale ale principalelor grupuri de microorganisme
Microorganismele vegetale inferioare sunt mai complexe din punct de vedere structural ca bacteriile,de tip eucariot, nefotosintetizante, putand fi parasite sau saprofite. Sunt immobile si in general au perete rigid. Se hranesc prin osmoza procurandu-si materialul nutritive din mediul pe care traiesc si pe care la nevoie il solubilizeaza cu ajutorul unor enzime extracelulare. Din punct de vedere morfologic exista doua mari categorii de fungi: - mucegaiurile ( fungi perfecti sau filamentosi ) , - levurile ( fungi imperfecti ) . a.Mucegaiurile, cresc sub forma unor filamente ramificate dihotomic denumite hife ( cu diametrul transversal de 2-10 microni ), cu perete rigid avand structura tubulara, fiind septate si neseptate . Aceste filamente se intretes formand talul sau miceliul vegetativ, care la majoritatea speciilor patrunde in subtratul nutritiv si un miceliu aerian sau reproducator care formeaza sporii . Acestia pot fi de doua feluri : - sexuati, rezultati din fuziunea a doi gameti dand nastere la zigospori - asexuati, care se gasesc pe hifele talului aerian, in organe de reproducere speciale, numite sporangii sau conidii . b.Levurile, sau drojdiile sunt ciuperci înferioare, unicelulare, de forma rotunda sau ovalara, avand dimensiuni cuprinse între 3-30 microni . Celula levurica poseda un nucleu bine diferentiat, citoplasma si un perete gros si rigid . In general se multiplica asexuat . Grupul cel mai numeros este reprezentat de levurile ascosporate, de tipul Saccharomyces cerevisiae . Celulele vegetative sunt ovalare, izolate, uneori alungite în hife rudimentare . Sunt imobile . Se inmultesc prin diviziune directa sau inmugurire . ln conditii neprielnice de mediu şi în special în absenta glucozei, înmultirea se face prin ascospori . In acest caz unele celule vegetative se îngroaşa şi se transfoma în asca închizand în interiorul lor mai multi ascospori (de ex : S.cerevisiae contine 4 ascospori) . Levurile anascosporate, au morfologia obişnuita a levurilor fiind denumite şi „fungi imperfecti” datorita modului particular de inmultire, asexuat. Multiplicarea se face de obicei prin inmugurire, mugurele fiind denumit blastospor . Uneori din cauza ca celulele noi aparute (celulce fiice) nu se desprind de celula mama, apare dispozitia de lanturi mai mult sau mai putin ramificate (pseudomicelii). In anumite conditii de mediu, de o parte si de alta a pseudomiceliului pot aparea chlamidospori, elemente circulare refrigente cu perete gros, dublu ; ei reprezinta formele de rezistenta a levurilor anascosporate Aceste levuri sunt cele mai importante pentn practica medicala deoarece unele specii se gasesc comensale la om, in special la nivelul mucoaselor, iar în anumite conditii ele pot determina infectii deosebit de grave mai ales la copilul mic (de ex: Candida albicans). De asemenea, numeroase specii de mucegaiuri şi de fungi imperfecti (Rhizopus, Candida, Torula, Torulopsis), sunt utilizate în industria farmaceutica pentru producerea de medicamente. 2.Protozoarele Sunt microorganisme unicelulare de origine animala, nefotosintetizant, de dimensiuni relativ mari 2-100 µm. Ele au toate elementele esentiale unei celule: nucleu, citoplasma si membrane de invelis, care pot fi subtiri şi flexibile ca la amoebe sau relativ rigide ca la protozoarele ciliate , care le determina o forma caracteristica. Ca organe de locomotie ele poseda cili, flageli, membrana ondulara sau pot emite pseudopode (amoebe). Unele protozoare traiesc libere in natura, sunt saprofite si absorb hrana solubila provenita din materia organica moarta sau dejecte, prezente in mediul extern. Multe protozoare insa sunt parazite hranindu-se pe seama organismului gazda. Protozoarele se inmultesc asexuat, prin diviziune binara sau diviziune multipla (schizogonie) şi de asemenea printr-un mecanism sexuat. Unele specii au un ciclu de viata cu ambele faze de multiplicare asexuat şi sexuat (de ex: plasmodiile). In conditii nefavorabile de viata, unele protozoare se transforma in „chisti”, nişte formatiuni rotunde, cu perete gros, foarte rezistenti la uscacine şi variatii de temperatura, care reprezinta forma de rezistenta, infestanta a protozoarelor in natura . Exista 4 mari grupe de protozoare, care se diferentiaza prin caractere morfologice şi uneori mod de diviziune. a.Rhizopode - sunt protozoare alcatuite dintr-un nucleu şi o masa citoplasmatica granulara, delimitata la exterior de o ectoplasma elastica . Aceasta permite schimbarea formei protozoarului prin emitere de pseudopode în scop de mobilizare şi captare a hranei. Se înmultesc prin sciziparitate (ex: amoebe). b.Flagelate - specii mobile cu flagel sau membrana ondulanta (ex: Giardia sau Lamblia intestinalis, Trichomonas). c.Infuzorii - sunt specii mobile cu corp ovoid, înconjurat de cili vibratili. Reproducerea se face prin diviziune directa (ex: Balantidium coli). d.Sporozoare - Plasmodium vivax, malariae şi falciparum reprezinta cele trei tipuri ale agentului etiologic al malariei. Sunt specii imobile. Inmultirea plasmodiilor se face în doua cicluri, asexuat şi sexuat. Sporozoitul, elementul infestat al parazitului patruns in organismul omului prin intepatura tantarului parazitat ajunge in ficat unde patrunde in celula hepatica (celula Kupfer) si unde isi incepe stadiul de multiplicare asexuat (faza exoeritrocitara), unii dintre merozoti ataca hematiile urmandu-si aici cealalata faza de multiplicare asexuata (faza eritrocitara). Dupa cateva cicluri de diviziune eritrocitara, unii dintre merozoiti se diferentiaza în gamatociti masculi şi femeli care nu mai evolueaza mai departe in sangele gazdei vertebrale (omul) ci in interiorul intestinului mediu al gazdei nevertebrate (tantarul Anopheles). Aici din gametociti iau nastere gametii masculi si femeli care prin unirea lor dau nastere unui ou (zigot sau ookinet). Oul prin diviziune multipla da nastere la sporoziti care se vor imprastia in tot corpul tantarului, o una parte din ei ajung in glandele salivare, de unde odata cu saliva pe care o introduce tantarul cand inteapa, va infesta o noua gazda. 23.Paraziti unicelulari; protozoare (Chim. Negru Roxana Irina Facultatea de Farmacie An II, grupa 21) 2. Protozoologie: Protozoarele sunt microorganisme unicelulare eucariote care se gasesc fie in forma vegetativa, in conditii favorabile de mediu aceasta fiind si forma sub care se hraneste si se inmulteste, fie sub forma chistica, in conditii nefavorabile de mediu, asigurandu-si doar supravietuirea (au invelis rezistent). Forma vegetativă a protozoarelor este numită „Trophozoit.” Din cele 40.000 de specii cunoscute de protozoare cunoscute circa 8.000 sunt parazite din care 70 parazitează pe om şi numai 40 din ele sunt patogene. Dintre protozoarele parazite intalnite la om unele se pot intalni si la animale. Sunt impartite in 4 clase:
Sunt de doua tipuri:
Giardia intestinalis: Giardia lamblia este un flagelat cavitar intestinal. Este localizata in intestin, aparand cu o frecventa mult mai mare la copii. Actioneaza de la nivelul duodenului pana in intestinul subtire, producand iritatie si toxine care conduc la agitatie si lipsa a poftei de mancare. Inaintand spre colon, parazitul se transforma in chisturi si este eliminat odata cu materiile fecale. Boala poarta denumirea de giardioza si se manifesta prin diaree exploziva, flatulenta, eructatie si malabsorbtie. Este un parazit rezistent la antibiotice. Din acest motiv, giardioza se trateaza cu antiparazitare. Tripanosoma brucei (africana) Se dezvolta cu precadere in zonele calde fiind transmisa de o insecta, musca tete. Parazitul se dezvolta in corpul mustei pentru ca ulterior sa se transmita la gazda. Din punct de vedere clinic, boala are o simptomatologie complexa. In faza initiala, se manifesta prin febră neregulată, cefalee persistentă, tulburări de comportament (irascibilitate si iritabilitate), pentru ca apoi, in cea de a doua faza, sa actioneze la nivel neurologic provocand tulburari de somn (inversarea ritmului veghe-somn), tulburari motorii pe grupe de muschi izolate, tulburari de vorbire si de masticatie, tulburari endocrine (la femei afecteaza menstruatia), tulburari psihice. Pacientul nu are senzatia de foame si de sete si slabeste, senzatia de frig – cald dispare, devine asocial, pentru ca in final sa apara coma care conduce la deces. Sporozoare: sunt protozoare care nu au mijloc de locomotie, iar inmultirea are loc prin spori (de aici deriva si denumirea). Din punct de vedere medical, cele mai importante sunt: Plasmodium malariae si Toxoplasma gondii. Plasmodium malariae: Este un parazit transmis de tantarul anofel si apare sub forma a patru specii in zone diferite ale globului. Parazitul patrunde in sangele gazdei, formeaza o rozeta in hematie care se sparge si infuzeaza alte hematii. Acest ciclu are loc odata la 3-4 zile, moment in care apar si crizele. Toxoplasma gondii: Are un ciclu de viata in care, in mod obligatoriu, intervine pisica. Parazitul se dezvolta complet in intestinul pisicii care elimina oochistul. Omul se infectează cu oochistul, eliberează sporozoiţi care penetrează peretele intestinal şi pot parazita orice celulă (fără eritrocit), ajung în sânge unde sunt fagocitaţi de macrofag. Pisica bolnava este blanda si trebuie mangaiata. Femeile insarcinate care mangaie astfel de pisici se infecteaza. Parazitul trece prin placenta fiind transmis la fat fie la nivelul ochilor, fie la nivel cerebral. In functie de momentul infectarii, fatul se poate naste cu malformatii, poate avea loc decesul intrauterin sau, parazitul poate exista pana la o anumita varsta in stare latenta, provocand, prin activare, diverse deficiente de vedere sau la nivel cerebral. Infuzori: au corpul acoperit cu cili cu ajutorul carora se deplaseaza.
(Chim. Negru Roxana Irina Facultatea de Farmacie An II, grupa 21) HELMINTOLOGIE Helmintologia este ramura parazitologiei care se ocupă cu studiul viermilor paraziţi. Sunt impartiti in doua categorii: plathelminti si nemathelminti.
Elemente de helmintologie medicala (Bichir Ioana Facultatea de Farmacia, An II, grupa 2 09.04.2009) Bolile parazitare determinate la om de viermi se numesc helmintiaze (helmis=vierme) sau verminoze. Principalele helmintiaze sunt: teniaza, botriocefaloza, hidatidoza, ascaridioza, oxiuroza, trichuroza. I.Parazitoze determinate la om de Plathelminti 1.Teniaza Clasa:Cestoidea Ordinul:Cyclophyllidea Familia:Taeniidae Genul:Taenia Teniaza este o parazitoza care poate fi determinata la om de Tenia saginata, cu gazda intermediara bovideele si Taenia solium, cu gazda intermediara porcul. Cei 2 paraziti fac parte din clasa Plathelminti, ordinul Cestode si prezinta o morfologie asemanatoare. Teniile prezinta un cap mic de 2 mm, denumit scolex, un gat scurt si corpul turtit ca o panglica(de unde si denumirea populara de “panglica” sau “cordica”), format din cca. 2.000 segmente, numite proglote. In functie de varsta,proglotele au forme diferite.Cele tinere (mai apropiate de scolex) sunt mai late decat lungi.Proglotele mature sunt patrate , au o organizare completa, cel mai bine fiind reprezentat aparatul reproducator.Proglotele batrane(ovigere), in care uterul este foarte dezvoltat si ramificat, contin numeroase oua(80.000) care se elimina odata cu materiile fecale ale persoanei parazitate si sunt inghitite de gazdele intermediare, la care embrionii hexacanti (cu 6 carlige), onchosfere, traverseaza peretele intestinal si formeaza cisticerci in muschi, in stratul adipos sau conjunctiv la bovidee si respectiv la porc.Componenta masculina este reprezentata de un numar mare de folicuri testiculari legati de o papilla genitala situata alternativ stanga-dreapta pe marginea fiecarui proglot.(Taenia solium). Omul se infesteaza prin ingerare de carne insuficient prelucrata termic si infestata cu cisticerci.Acesta este mecanismul cel mai frecvent de infestare care detemina teniaza, deoarece cisticercul(Cysticercus cellulosae) evaginandu-si scolexul se fixeaza prin ventuzele sale si eventual carlige (Taenia solium), pe mucoasa intestinului subtire, dupa care se transforma in adult cu numeroase proglote.Proglotele se elimina una cate una sau inlantuite si numai odata cu scaunul fecal.In mod obisnuit, in intestinul gazdei parazitate exista cate o singura tenie adulta ce poate supravietui cativa ani,uneori chiar si 25 de ani. Daca contaminarea se face prin oua, in special de Taenia solium (deci fara gazda intermediara), omul face cisticercoza, boala foarte grava. Prezenta stadiului adult al teniei determina o simptomatologie minora si nespecifica:tulburari digestive, dureri abdominale, greata, alterarea poftei de mancare,pierderi in greutate,dureri de cap. Tratamentul in teniaza se face cu paramomicina, praziquantel, Niclosamid sau Yomesan.In cazul tratamentului cu cele 2 din urma se administreaza comprimate, in felul urmator : la adulti si copii peste 8 ani,cate 2 comprimate pe nemancate si dupa o ora inca 2 comprimate(total 4); la copii intre 2-8, doza se reduce la jumatate; la copii sub 2 ani, doza se reduce la un sfert. Eficienta tratamentului se apreciaza dupa eliminarea scolexului.Daca acest lucru nu se produce este de asteptat ca portiunea proliferativa a teniei sa fi ramas viabila si in urmatoarele luni viermele sa se refaca.Niclosamidul si paramomicina pot determina dezintegrarea teniei,facand astfel dificila daca nu chiar imposibila recunoasterea scolexului.Macerarea si dezintegrarea stobilului chiar in intestin pot crea conditiile teoretice ale unei autoinfectii endogene cu oua embrionate de T.solium.Pentru a evita acest lucru se recomanda administrarea la cateva ore de la tratamentul specific, a unui purgativ si eventual a unui antivomitiv. Masuri necesare pentru evitarea teniozelor:controlul sanitar al carnii de porc si de vita, tratarea termica corespunzatoare a carnii, tratarea persoanelor infectate, existenta unor wc-uri igienice, evitarea defecarii la intamplare si deci evitarea infectarii gazdei intermediare, evitarea utilizarii apelor fecaloid-menajere neinactivate, in irigare si ca ingrasamant natural. 2.Botriocefaloza Botriocefaloza este o parazitoza intalnita la om, porc, pisica, provocata de un alt cestod numit Diphyllobotrium latum, a carui larve infestante se gasesc in carnea sau icrele unor pesti. In faza adulta acest parazit are lungimea de 10-20m, un scolex de 1m, prevazut cu niste santuri(bothridii) care servesc pentru fixarea lui pe mucoasa intestinului subtire. Ouale se elimina prin materiile fecale ale gazdei parazitate. Pentru embrionare ouale trebuie sa ajunga in mediul acvatic:lacuri, balti, unde este eliminat embrionul ciliat:acesta este apoi ingerat de un crustaceu Cyclops strenuous, in organismul caruia se transforma intr-o larva procercoida.Ciclopii parazitati sunt inghititi de anumite specii de pesti: stiuca, biban, mihalt iar larva procercoida se transforma in larva plerocercoida, paraziteaza muschii si icrele pestilor(in special de stiuca), care daca nu sunt prelucrate suficient termic, infesteaza omul, pisica, porcul care reprezinta gazdele definitive. In intestine larva devine botriocefal adult dupa trei luni iar ouale sunt eliminate prin fecalele gazdei. Botricefaloza poate evolua asimptomatic sau bolnavul prezinta anorexie, tahicardie, anemie. Diagnosticul de laborator consta in punerea in evidenta, in materiile fecale, a oualor operculate si neembrionate. Tratamentul se face la fel ca la teniaze. Profilaxia: prelucrarea termica suficienta a pestilor de apa dulce. 3.Hidatidoza Hidatidoza, chist hidatic unilocular, este o parazitoza la om provocata de larva de Taenia echinococcus. Larva numita si hidatida provoaca la om hidatidoza cu localizare in toate organele, mai frecvent in ficat si pulmon. Izvorul de infectie este cainele, lupul, sacalul, la care traieste adultul,determinand boala numita echinococoza. Cainele elimina in mediul extern ouale pe care le inghite omul odata cu alimentele sau apa infestata. In stomac, datorita sucului gastric, membrana oului se dizolva iar embrionul pus in libertate ajunge in intestinul subtire pe care il strabate, patrunzand astel in cavitatea peritoneala; de aici prin torentul circulator, parazitul ajunge in ficat, pulmon etc, unde se fixeaza. In organul in care a ajuns determina o formatiune caracteristica, cu un lichid clar transparent (lichid de stinca), de dimensiuni variabile, care adaposteste larva (protoscolex). Prezenta unui chist hidatic este semnalata de obicei tarziu, uneori la cativa ani de la infectie. Bolnavul poate prezenta stari febrile neregulate, manifestari alergice cutanate, tulburari gastrointestinale, dureri abdomiale, cianoza, sincope. Daca prezenta chisturilor hidatice nu determina deregula o eozinofilie semnificativa, fisurarea lor si extravazarea lichidului face ca numarul eozinofilelor sa creasca spectaculos.Reactiile anafilactice sunt consecintele imediate cele mai periculoase, moartea putand interveni rapid in absenta unei asistente medicale competente. Diagnosticul de laborator se pune prin reactii serologice Cassoni, hemaglutinoinhibare etc. si date furnizate de tehnicile imagistice. Tratamentul se face numai chirurgical. Prevenirea se face prin evitarea infectarii cainilor si tratarea celor deja infectati. Pot exista si alte forme ale hidatidozei: hidatidoza multiloculara, hidatidoza polichistica.Aceste forme ale bolii se intalnesc in unele tari europene (Franta, Elvetia, Austria, Germania), in Asia sau in America. Masuri de prevenire: persoanele ce vin in contact cu carnivore salbatice vii sau moarte sa foloseasca manusi sau alte materiale de protectie, sa nu fie favorizata apropierea animalelor salbatice de zonele locuite de om, de obicei prin administrare de hrana, persoanele ce ingrijesc animale de companie sa se spele frecvent pe maini, fructele si legumele ce vin in contact cu solul sa fie bine spalate inainte de a fi consumate. II.Parazitoze determinate la om de Nemathelminti 1.Ascaridioza Ascaridioza este o boala determinata de un parazit din clasa Nemathelminti, ordinul Nematode si anume Ascaris lumbricoides.Acest parazit are o forma cilindrica de 20-25 cm lungime.El se localizeaza la om in intestinul subtire de unde femela elimina 200.000 de oua zilnic.Acestea ajung odata cu materiile fecale pe sol, unde, in functie de temperature si umiditate, embrioneaza in intervalul 9-45 de zile.Ouale astfel embrionate ajung din nou in organismul uman odata cu apa sau alimentele infestate.In intestinul subtire, larvele sunt puse in libertate, traverseaza peretele intestinal si apoi din aproape in aproape, fie prin aparatul circulator ajung in ficat unde raman timp de 3-4 zile, dupa care prin calea venoasa suprahepatica, ajung in pulmon.In continuare, larvele persista vreo 10 zile in capilarele alveolare, dupa care strabat prin efractie peretele alveolelor pulmonare, ajung in caile respiratorii superioare, de unde sunt reinghitite.Larvele ajunse din nou in intestinul subtire, devin adulti, dupa un interval de 2-3 luni si traiesc 1-2 ani, fiind eliminate prin defecare si mai rar pe cale bucala. Boala este mai frecventa la copii care se infesteaza prin consum de fructe, legume, nespalate, maini murdare, apa infestata si adesea evolueaza asimptomatic. Uneori ascaridioza se manifesta cu tulburari digestive, cefalee, prurit anal, nervozitate,convulsii; alteori poate determina complicatii prin ocluzie intestinala, obstruarea cailor biliare, apendicita cu ascarizi(ascaridioza eratica)etc. Diagnosticul de laborator consta din punerea in evidenta in materiile fecale a oualor de ascarizi: elipsoidale,cu un invelis extern neregulat, mamelonat (neembrionate in momentul pontei). Tratamentul ascaridiozei se face cu saruri de piperazina (nematocton): 1 comprimat pe an de varsta pana la 6 ani; peste aceasta varsta tot 6 comprimate zilnic in 3 prize, administrate cu jumatate de ora inainte de masa, timp de 4 zile. Profilaxie: igiena individuala, spalare pe maini inainte de masa, consum de fructe, legume bine spalate(in special ridichi, salata, ceapa verde). 2.Oxiuroza Oxiuroza este o parazitoza determinata de un alt nematod: Enterobius vermicularis sau Oxyuris vermicularis.Acest parazit este un vierme mic, masculul avand o lungime de 2-5 mm,iar femela de 9-12 mm, care paraziteaza la om intestinul subtire si gros. Femelele fecundate ajung in rect, unde raman peste zi; noaptea trec sfincterul anal si depun ouale in pliurile rectale sau anale. Ouale sunt ovalare, asimetrice, cu un perete dublu transparent si sunt embrionate in momentul pontei. Pruritul anal intens prin care se manifesta boala, permite autoinfestarea, deoarece copii se scarpina iar ouale raman timp indelungat sub unghiile lor. La cei parazitati mai poate avea loc si retroinfestarea:ouale din pliurile anale eclozeaza, iar larvele care patrund prin anus, urca apoi prin rect, colon, pana in intestinul subtire. La persoanele indemne infestarea se face fie direct de la bolnavii parazitati, fie indirect prin ingerarea oualor de oxiuri odata cu alimentele, legumele sau apa poluata. Ouale ajunse in intestine eclozeaza embrionii care se fixeaza la acest nivel, se dezvolta si devin adulti.Oxiurii adulti pot migra in vagin, uter, apendice constituind “oxiuroza eratica”. Diagnosticul de laborator se face prin evidentierea in materiile fecale a oualor de oxiuri, asimetrice (turtite pe o latura) si embrionate. Tratamentul se face cu Vermigal (Molevac-Parke-Davis). Medicamentul se administreaza in doza unica 5mg/kg corp; o lingurita contine aproximativ 5 ml suspensie (50 mg din principiul activ). Se va atrage atentia pacientior ca medicamentul(suspensie orala de 1% pamoat de pirviniu), coloreaza in rosu materiile fecale si pateaza lenjeria. Un alt preparat este Oxiuranul, sinonime: Viocid, Genticid, sub forma de drajeuri de 0.010 g (pentru copii) si 0.025 g pentru adult (pentametil-pararozanilina). La adulti se administreaza cate 2 drajeuri de 3 ori pe zi; la copii 0.01 g/an de varsta si pe zi, in 3 reprize.Tratamentul dureaza 7 zile si apoi 7 zile pauza. In toata perioada tratamentului se va respecta o igiena corporala riguroasa. 3.Trichineloza Clasa:Adenophorea Familia:Trichinelidae Genul Trichinella Trichineloza este o parazitoza determinata la om de un nematod, denumit pana nu demult Trichinella spiralis iar in prezent Trichuris trichiura. Boala se produce in urma consumului de carne de porc parazitata si insuficient prelucrata termic. Embrionii depusi de femela, la nivelul intesinului, strabat peretele intestinal al gazdei (om, porc, sobolan etc.) si apoi pe cale limfatica sau sanguina ajung in muschii gatului, membrelor unde se inchisteaza. Se disting 2 faze in evolutia bolii, fiecare avand o simptomatologie dominanta: faza enterala si una parenterala. Faza enterala: simptome majore apar in situatia unor doze infectante de cel putin 1.000 de larve.Manifestarile digestive se instaleaza cel putin dupa 48 ore de la pranzul infectant, dar uneori chiar mai tarziu, dupa 5-7 zile.Pacientul manifesta crampe, voma, scaune diareice, toate acestea pe un fond subfebril. Faza paranterala este rezultatul raspunsului inflamator care insoteste migrarea larvelor si localizarea lor in musculatura. Cele mai frecvente simptome sunt: febra ridicata, peste 38 C, mialgie, edeme faciale, dureri de cap, manifestari cutanate, disfagie.In cazurile grave pot apare complicatii neurologice sau cardiace. Tratamentul se face cu cortizon, ACTH, Thiabendazol, Albendazol, Mebendazol. Yüklə 1,11 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
cu corpul lipsit