Cartea de uraniu
Să scoți uraniu din a morții mine ?”
Yüklə 162,98 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- ”Câinii !,”
Să scoți uraniu din a morții mine ?”
Ultimul rus care –a plecat din Ştei... Ultimul rus care-a plecat din Ştei Faţa scăldată-n lacrimi o avea; Baranov - nu mai ştiu cum - se numea-, Cu prieteni dragi , căsătoriţi, holtei, L-au însoţit la gară ortaci, femei, Iar inima i-a tresărit prea grea, Când a pierdut din ochi ruseasca stea Pe - un turn de fabrică , printre scântei... Pe-acelaşi lung traseu s-a dus cu trenul Pe unde –a mers uraniul grămadă... Acum a părăsit Adamul rus Edenul
Unde se-ntinde muşchiul şi lichenul Sub al Iakuţiei dur lemn de zadă.. Flămândul din Băița Flămând, iradiat, păzind morminte, Eu întâlnii, târziu , spre asfințit, Un fost miner ce n-are nici un dinte. Sub salopetă - ascunde oseminte; La gura minei bate rar un nit În ușa grea cu lanțul ruginit Și mă privește cu luare-aminte:
De apă , poate s-o-neca cumva; Să bea de- acum uraniu; e de vină, Că mi- a luat atâți ortaci cu ea Și inima din piept îmi mai suspină Dup-a lor glumă ce mă-nveselea”... Auto- iradierea tovarășului Gheorghe Gheorghiu - Dej În vizitele sale prin județe Primit-a comunistul flori de mină, Ca resturi terțiare de lumină Cu care se mândrea pe la ospețe Sau le-oferea femeilor iubețe. Le contempla adesea, după cină, Cum se-nfioară strălucirea fină Iar piatra vie făcea fețe-fețe... Primit-a-n dar și - o piatră de uraniu: Semn că-n Ciudanovița se deschide O noua mină cu un scop cam straniu De-a smulge cuibu-atomic din firide... Cel ce l-a osândit pe Iuliu Mániu S-a prăpădit cu raze X , perfide... Somnifer cu radon Radonul, gaz parșiv ce se adună În catacombe tainice și sure Sub case de mineri, lângă pădure Se umflă , doarme, tace și amână. Când fost-a a uraniului stână Sub baciul cel sovietic, lângă mure, Toți brazii au picat sub grea secure, Tavanul galeriei să susţină . Iar un sătean când a săpat sub casă Să-și adâncească pivnița –n răcoare A amețit ca-n cânepa cea deasă ...
Bărbatul a simțit cum îl apasă O mare greutate-adormitoare... Natură moartă de la Băița Au fost pe Lună rușii, dar ´nainte, Deșert lunar lăsat-au la Băița; Nici nu mai crește-n plai a vieții vița, Ortacii-n gură nu mai au un dinte. A lor lămpașe aprind doar la morminte, Tot întinzând tutunului foița, Ferind de o scânteie –n jur căpița, De aventuri de mult și- aduc aminte:
Veneau din toată țara pe la Ștei, Și noi , nici douăzeci de primăveri, N-aveam și le iubeam ca niște zmei; Parcă s-a întâmplat totul mai ieri Și azi rămas-am singuri singurei...” Colonia de mineri de la Nucet Nucet, oraș de coloniști de-aiurea, În care vodka s-a băut ca apa Și s-a strivit cu pumnul țeapăn ceapa Și s-a tăiat cu drujba-n sus pădurea, S-armeze galeria pentru Iurea... O noapte-ntreagă-atunci ținea agapa Și se-njurau și Stalin, Dej și Papa Și iar se ascuțea, cântând, securea:
Doar nucii te mai spală de păcate; Nu sus spre cer, ci jos, la buzunar, Privește tot băieșu - adus de spate; Dar drumul lui prin mină e calvar Prin care suie la Divinitate”... Sovieticele case verzi din Ștei Se dedică criticului de artă Ramona Novicov, născută în Ştei
Cochetele căsuțe verzi din tundră În care mari povești de-amor abundă: Par sănii unde se înhamă renii... Între pătrate blocuri, par vedenii Aceste izbe cu veranda scundă, Prin care Rusia nu vrea s- ascundă Farmecul trist al unei vechi bejenii. Par cochilii urieșești de unde Au emigrat spre Răsăritul magic Ciudații melci cu-antene muribunde,
Vecinilor , nimeni nu le răspunde, Vreun general sau barem ultim paznic...
Foștilor mineri navetiști de la mina de exploatare a uraniului ”Avram Iancu” Spre Ferice urca un autobuz S-adune grabnic , dis de dimineață, Minerii navetiști , plini de viață, Cu glume ca semințele-n harbuz.
Motorul duduind prin recea ceață, Suflarea –i promoroacă pe musteață: Nici unul însă nu e trist , ursuz ; Săud, Buntești, Lelești, Șebiș, cu toate, Se-adaugă ratei noilor stăpâni , Alături de atâtea alte sate ,
Astăzi, privesc la Dumnezeu , pe spate Și strălucesc ca sfinții: iradiați la mâini... Revolta de la Băița din 1988 46 În cea dintâia zi a a săptămânii Din data de - opt a opta optzeciși opt, Răbdarea minerească s-a tot copt Cum crește –n albie- aluatul pâinii. De foame, insultatu-și-au stăpânii Și un ortac mai îndrăsneț, necopt, Revoluționar ca la pa´ș´opt A început să strige tare : -”Câinii !,”
Yüklə 162,98 Kb. Dostları ilə paylaş:
|