Testele la Medicina Internă reumatologie care din următoarele afirmaţii este corectă în ceea ce priveşte prescrierea unui ains la pacienţii cu artrită psoriazică

CM

19. 
    Selectați care dintre următoarele afecțiuni renale sunt incluse în grupul nefropatiilor tubulointerstițiale:
    
    1. 
       Nefropatia tubulointerstițială prin agresiune medicamentoasă cronică
       
    2. 
       Nefropatia tubulointerstițială prin hipersensibilitate la medicamente
       
    3. 
       Pielonefrita cronică
       
    4. 
       Nefrite tubulointerstițiale asociate cu boli imunologice
       
    5. 
       Sindromul Goodpasture
       

A,b,c,d

20. 
    Care sunt indicațiile pentru tratament chirurgical în pielonefrita cronică în acutizare:
    
    1. 
       Pionefroză
       
    2. 
       Paranefrită
       
    3. 
       Abces renal
       
    4. 
       Carbuncul renal
       
    5. 
       Chist renal neinfectat
       

A,b,c,d

21. 
    Şocul bacterian din pielonefrita acută se caracterizează prin:
    
    1. 
       Prăbuşirea tensiunii arteriale
       
    2. 
       Scăderea diurezei
       
    3. 
       Acidoză metabolică
       
    4. 
       Alcaloză metabolică
       
    5. 
       Hipertensiune arterială
       

a,b,c

22. 
    Care dintre următoarele afecțiuni fac parte din grupul nefropatiilor tubulointerstițiale:
    
    1. 
       Nefropatia tubulointerstițială acută medicamentoasă
       
    2. 
       Nefropatia de reflux
       
    3. 
       Necroza tubulară acută toxică
       
    4. 
       Nefropatia cu leziuni minime
       
    5. 
       Nefropatia obstructivă
       

ABCE

23. 
    Care dintre următoarele afecțiuni fac parte din grupul nefropatiilor tubulointerstițiale:
    
    1. 
       IgE nefropatia
       
    2. 
       Pielonefrita cronică
       
    3. 
       Pielonefrita acută
       
    4. 
       Tuberculoza renală
       
    5. 
       Sindromul Goodpasture
       

ABCD

24. 
    Afecțiuni asociate frecvent cu nefropatii tubulointerstițiale cronice sunt:
    
    1. 
       Hepatită cronică virală
       
    2. 
       Diabetul zaharat
       
    3. 
       Amigdalita cronică decompensată
       
    4. 
       Refluxul vezico-ureteral
       
    5. 
       Vasculitele sistemice
       

b,d

25. 
    Caracteristicile afectării interstițiale, care permit, de altfel, și diagnosticul diferențial cu glomerulonefritele sunt:
    
    1. 
       Absența proteinuriei semnificative
       
    2. 
       Absența hipoproteinemiei
       
    3. 
       Hipertensiunea arterială severă
       
    4. 
       Absența edemelor
       
    5. 
       Prezența piuriei sterile și a cilindrilor leucocitari
       

ABDE

26. 
    Elemente sugestive pentru prezența nefropatii interstițiale sunt:
    
    1. 
       Absența retenției hidrosaline
       
    2. 
       Prezența hipertensiunii arteriale
       
    3. 
       Absența proteinuriei
       
    4. 
       Proteinurie marcată (peste 3 g/zi)
       
    5. 
       Hematurie marcată
       

AC

27. 
    Elemente sugestive în favoarea diagnosticului de nefropatii interstițiale cronică sunt:
    
    1. 
       Debut insidios
       
    2. 
       Evoluție fulminantă
       
    3. 
       Valori modeste ale proteinuriei (sub 1-2 g/zi)
       
    4. 
       Absența hipertensiunii arteriale severe
       
    5. 
       Edeme marcate
       

ACD

28. 
    Formele etiologice ale nefropatii interstițiale sunt:
    
    1. 
       Infecțioase
       
    2. 
       Alergice
       
    3. 
       Medicamentoase
       
    4. 
       Asociate cu boli imunologice
       
    5. 
       Vasculare
       

ACD

29. 
    Din grupul infecțiilor urinare joase fac parte:
    
    1. 
       Pielonefrita acută
       
    2. 
       Pielonefrita cronică
       
    3. 
       Prostatita
       
    4. 
       Cistita
       
    5. 
       Uretrita
       

c,d,e

30. 
    Din grupul infecțiilor urinare înalte fac parte:
    
    1. 
       Uretrita
       
    2. 
       Pielonefrita acută
       
    3. 
       Pielonefrita cronică
       
    4. 
       Carbuncul renal
       
    5. 
       Pionefroza
       

BCDE

31. 
    Factorii favorizanți generali ai infecției de tract urinar sunt:
    
    1. 
       Diabetul zaharat
       
    2. 
       Sexul masculin
       
    3. 
       Refluxul vezico-ureteral
       
    4. 
       Litiaza renală
       
    5. 
       Vârstele extreme (copii, vârstnici)
       

AE

32. 
    Factorii favorizanți locali (reno-urinari) ai infecției de tract urinar sunt:
    
    1. 
       Litiaza renală
       
    2. 
       Diabetul zaharat
       
    3. 
       Refluxul vezico-ureteral
       
    4. 
       Sexul feminin
       
    5. 
       Sarcina
       

AC

33. 
    Care dintre persoanele de mai jos prezintă riscuri crescute de infecții de tract urinar:
    
    1. 
       Gravidele
       
    2. 
       Transplantații renal
       
    3. 
       Pacienții cu litiază renală
       
    4. 
       Bărbații sub 20 de ani
       
    5. 
       Pacienții cu diabet zaharat
       

ABCE

34. 
    Dintre circumstanțele care favorizează infecțiile tractului urinar fac parte:
    
    1. 
       Sarcina
       
    2. 
       Sexul masculin
       
    3. 
       Refluxul vezico-ureteral
       
    4. 
       Disfuncția neurogenă a vezicii urinare
       
    5. 
       Cateterele uretrale permanente
       

ACDE

35. 
    „Vârstele de risc” pentru pielonefrita cronică sunt:
    
    1. 
       Copii în primii 2-3 ani de viață (malformații congenitale)
       
    2. 
       Persoanele de sex feminin în perioada vieții sexuale active
       
    3. 
       Bărbați în perioada vieții sexuale active
       
    4. 
       Femei după menopauză,
       
    5. 
       Bărbați cu adenom de prostată
       

ABDE

36. 
    Predispoziția pentru infecțiile tractului urinar superior în timpul sarcinii rezultă din:
    
    1. 
       Reducerea tonusului ureteral
       
    2. 
       Creșterea tonusului ureteral
       
    3. 
       Scăderea peristaltismului ureteral
       
    4. 
       Bacteriuria asimptomatică
       
    5. 
       Toxemia gravidică
       

ACD

37. 
    Modificările tractului urinar în timpul sarcinii sunt:
    
    1. 
       Estrogenii favorizează refluxul vezico-ureteral
       
    2. 
       Progesteronul inhibă peristaltismul căilor urinare
       
    3. 
       Prin dextrapoziție uterină apare compresia ureterului drept
       
    4. 
       Întinderea ureterelor favorizează refluxul vezicoureteral bilateral
       
    5. 
       Progesteronul favorizează stagnarea urinei
       

BCDE

38. 
    Etiologia pielonefritei acute poate fi:
    
    1. 
       bacteriană Gram-negativă (Escherichia coli, Proteus spp., Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter, Citrobacter etc.)
       
    2. 
       bacteriană Gram-negativă (Staphylococcus spp., Streptococcus spp., Enterococcus spp.).
       
    3. 
       fungică
       
    4. 
       virală
       
    5. 
       chlamidiană şi mycoplasmică
       

ACDE

39. 
    Bacterii gram-negative care pot cauza pielonefrită acută sau acutizări ale pielonefritei cronice:
    
    1. 
       E. coli
       
    2. 
       Stafilococcus aureus
       
    3. 
       Enterococcus saprophyticus
       
    4. 
       Pseudomonas aeruginosa
       
    5. 
       Enterobacter
       

ADE

40. 
    Germenii incriminați cel mai des în infecțiile urinare sunt:
    
    1. 
       Pseudomonas aeruginosa
       
    2. 
       E. coli
       
    3. 
       Chlamydia trachomatis
       
    4. 
       Proteus
       
    5. 
       Streptococcus saprophyticus
       

B,d,e

41. 
    Care sunt componentele de virulență și uropatogenitate ale E.coli:
    
    1. 
       Antigenul O
       
    2. 
       Antigenul K
       
    3. 
       Antigenul H
       
    4. 
       Hemolizinele
       
    5. 
       Ureaza
       

ABD

42. 
    Care sunt componentele de virulență și uropatogenitate ale tulpinilor de E. coli:
    
    1. 
       Hemolizinele
       
    2. 
       Aerobactina
       
    3. 
       Ureaza
       
    4. 
       Proteaza
       
    5. 
       Adezinele
       

ABE

43. 
    Care sunt factorii de virulență bacteriană care influențează infecția tractului urinar:
    
    1. 
       Fimbriile
       
    2. 
       Pilii P
       
    3. 
       Producerea de hemolizine
       
    4. 
       Producerea de kinaze
       
    5. 
       Rezistența la acțiunea bactericidă a serului uman
       

ABCE

44. 
    Care sunt factorii care favorizează menținerea microorganismului patogen în căile urinare:
    
    1. 
       Prezența de protoplaști și L-forme
       
    2. 
       Fenomenul adeziunii bacteriene
       
    3. 
       Obstrucția căilor urinare
       
    4. 
       Sinteza anticorpilor urinari
       
    5. 
       Poliuria
       

ABC

45. 
    Care sunt factorii de apărare ai tractului urinar:
    
    1. 
       Flora periureterală saprofită
       
    2. 
       Fluxul urinar
       
    3. 
       pH-ul bazic vaginal
       
    4. 
       Valvele vezico-ureterale
       
    5. 
       Activitatea sexuală
       

ABD

46. 
    Care sindroame clinice pot fi prezente în pielonefrită cronică:
    
    1. 
       Urinar
       
    2. 
       Algic
       
    3. 
       Toxico-infecțios
       
    4. 
       Nefrotic
       
    5. 
       Nefritic
       

ABC

47. 
    Care dintre semnele clinice enumerate mai jos se întâlnesc în pielonefrita cronică în acutizare:
    
    1. 
       Febra
       
    2. 
       Tahicardia
       
    3. 
       Disuria și polakiuria
       
    4. 
       Adenopatia inghinală
       
    5. 
       Sensibilitate la palparea unghiului costovertebral
       

ABCE

48. 
    Tabloul clinic în pielonefrita acută poate include:
    
    1. 
       Febră
       
    2. 
       Macrohematurie
       
    3. 
       Disurie
       
    4. 
       Dureri lombare
       
    5. 
       Sindrom nefrotic
       

ACD

49. 
     Enumerați acuzele posibile prezentate de bolnavii cu pielonefrită cronică în acutizare:
    
    1. 
       Febră
       
    2. 
       Slăbiciune generală
       
    3. 
       Diminuarea ponderii
       
    4. 
       Durere lombară
       
    5. 
       Disurie
       

ABDE

50. 
    Triada clinică clasică pentru pielonefrita acută sau pielonefrita cronică în acutizare include:
    
    1. 
       Febră
       
    2. 
       Polidipsie
       
    3. 
       Lombalgii
       
    4. 
       Piurie
       
    5. 
       Urină hipercromă
       

ACD

51. 
    Care dintre semnele clinice enumerate mai jos se întâlnesc pielonefrita cronică în acutizare:
    
    1. 
       Febra
       
    2. 
       Tahicardia
       
    3. 
       Disuria si polakiuria
       
    4. 
       Adenopatia inghinală
       
    5. 
       Sensibilitate la palparea unghiului costovertebral
       

ABCE

52. 
    Ce modificări în examenul sumar de urină se întâlnesc în pielonefrită cronică:
    
    1. 
       Cilindri hialini
       
    2. 
       Bacteriurie
       
    3. 
       Leucociturie
       
    4. 
       Eritrocite dismorfe
       
    5. 
       Proteinurie >3 g/l
       

BC

53. 
    Sindromul urinar în pielonefrită cronică în acutizare se poate manifesta prin:
    
    1. 
       Cristalurie
       
    2. 
       Cilindrurie leucocitară
       
    3. 
       Leucociturie și bacteriurie
       
    4. 
       Proteinurie > 3g/l
       
    5. 
       Uneori microhematurie
       

BCE

54. 
    Pentru confirmarea diagnosticului de pielonefrită cronică este necesar de efectuat:
    

1. 
   Examenul sumar de urină
   
2. 
   Examen ultrasonografic al rinichilor
   
3. 
   Urografia intravenoasă
   
4. 
   Cistografia
   
5. 
   Biopsia renală
   

ABC

Simptoame și sindroame renale

CS

1. 
   Indicați care este răspunsul greșit referitor examenului sumar de urina:
   
   1. 
      Reprezintă un examen microscopic
      
   2. 
      Reprezintă un examen macroscopic
      
   3. 
      Reprezintă un examen fizico-chimic
      
   4. 
      Se recoltează prima urina de dimineață
      
   5. 
      Reprezintă o investigație costisitoare
      

E

2. 
   Care din următoarele afirmații referitor la examenul bacteriologic al urinei este incorectă?
   
   1. 
      Sub 10.000 germeni/l reprezintă o bacteriurie nesemnificativa
      
   2. 
      Între 10.000-100.000 germeni/l - suspiciune de infecție
      
   3. 
      Peste 100.000 germeni/l – infecție urinară
      
   4. 
      Sub 1.000 germeni/l, nu se consideră infecție urinară
      
   5. 
      Sub 10.000 de germeni/l reprezintă o bacteriurie semnificativa
      

E

3. 
   Alegeți afirmația falsă referitor examenul sumar de urina:
   
   1. 
      Reprezintă o investigație simplă, rapidă, ieftină
      
   2. 
      Este un test screening obligator la toți pacienții internați indiferent de maladie
      
   3. 
      Cel mai corect e colectarea primei urine de dimineața, colectată într-un recipient curat
      
   4. 
      În urgențe se poate colecta și pe parcursul zilei
      
   5. 
      Se efectuează doar la pacienții cu patologie renală
      

E

4. 
   Ecografia renală este mai puțin utilă:
   
   1. 
      Pentru a determina dimensiunile rinichilor
      
   2. 
      Pentru caracterizarea maselor intrarenale, cum ar fi tumori, abcese, chisturi
      
   3. 
      Pentru a preciza localizarea rinichilor
      
   4. 
      Screening pentru boala polichistică
      
   5. 
      Pentru stadializarea bolii cronice renale
      

E

5. 
   Polakiuria reprezintă:
   
   1. 
      Creșterea anormală a numărului de micții timp de 24 ore
      
   2. 
      Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore
      
   3. 
      Emisia involuntară sau inconștientă de urină
      
   4. 
      Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina
      
   5. 
      Dificultate a actului micțional
      

A

6. 
   Care din afirmațiile de mai jos definește poliuria:
   
   1. 
      Creșterea anormală a numărului de micții timp de 24 ore
      
   2. 
      Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore
      
   3. 
      Emisia involuntara sau inconștienta de urina
      
   4. 
      Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina
      
   5. 
      Dificultate a actului micțional
      

Răspuns B

7. 
   Depistarea izolata a cilindrilor hialinici în urină demonstrează:
   
   1. 
      Glomerulonefrita cronică
      
   2. 
      Pielonefrita cronică
      
   3. 
      Amiloidoza renală
      
   4. 
      Patologie renala fără specificarea bolii
      
   5. 
      Nu are valoare diagnostică
      

Răspuns E

8. 
   Care din afirmațiile de mai jos definește incontinența urinară?
   
   1. 
      Creșterea anormală a numărului de micții timp de 24 ore
      
   2. 
      Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore
      
   3. 
      Emisia involuntară sau inconștientă de urină
      
   4. 
      Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina
      
   5. 
      Dificultate a actului micțional
      

Răspuns C

9. 
   Care din afirmațiile de mai jos definește micțiunea imperioasa?
   
   1. 
      Creșterea anormala a numărului de micții timp de 24 ore
      
   2. 
      Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore
      
   3. 
      Emisia involuntara sau inconștientă de urina
      
   4. 
      Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de urinare
      
   5. 
      Dificultate a actului micțional
      

D

10. 
    Indicați afirmația falsă referitor retenției urinare:
    
    1. 
       Este definită ca diminuarea incompletă a conținutului vezical cu apariția reziduului vezical
       
    2. 
       Poate fi completă sau incompletă
       
    3. 
       Poate fi acută sau cronică
       
    4. 
       Cu și fără distensia vezicală
       
    5. 
       Poate fi inițială sau terminală
       

E

11. 
    Indicați care este afirmația falsă referitor micțiunii rare?
    
    1. 
       Numărul de micții redus la 1-2/24 ore
       
    2. 
       Poate fi însoțita de oligurie
       
    3. 
       Poate apărea în megavezica congenital sau dobândita
       
    4. 
       Apare frecvent în insuficiența renală acută
       
    5. 
       Frecvent apare la un aport crescut de lichide
       

E

12. 
    Incontinența urinară prezentă numai la copii poate fi:
    
    1. 
       Adevărata
       
    2. 
       Falsă
       
    3. 
       Inconștientă
       
    4. 
       Involuntară
       
    5. 
       Fiziologică
       

Răspuns E

13. 
    Cea mai valoroasa metodă de depistare și apreciere a bacteriuriei este:
    
    1. 
       Examenul microscopic al urinei
       
    2. 
       Cultura urinei
       
    3. 
       Examenul macroscopic al urinei
       
    4. 
       Examenul urinei cu bandelete
       
    5. 
       Calorimetria
       

B

14. 
    Aprecierea sensibilității florei la preparatele antibacteriene:
    
    1. 
       Are semnificație clinică importantă
       
    2. 
       Nu are semnificație clinică
       
    3. 
       Are semnificație clinică doar în pielonefrită
       
    4. 
       Are semnificație clinică doar în nefrita interstițială
       
    5. 
       Are semnificație clinică doar în glomerulonefrită
       

A

15. 
    Definiți anuria:
    
    1. 
       Scăderea diurezei < 100 ml în 24/h sau sub 4ml/h
       
    2. 
       Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore
       
    3. 
       Emisia involuntara sau inconștientă de urina
       
    4. 
       Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina
       
    5. 
       Dificultate a actului micțional
       

Răspuns A

16. 
    Care din afirmațiile de mai jos definește nicturia:
    
    1. 
       Volumul diurezei nocturne este egal sau îl depășește pe cel diurn
       
    2. 
       Scăderea diurezei < 100 ml în 24/h sau sub 4ml/h
       
    3. 
       Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore
       
    4. 
       Emisia involuntara sau inconștientă de urina
       
    5. 
       Nevoia de a urina imediat ce a apărut senzația de a urina
       

Răspuns A

17. 
    Opsiuria reprezintă:
    
    1. 
       Eliminarea întârziată de urină față de momentul ingestiei lichidelor
       
    2. 
       Situația când volumul diurezei nocturne este egal sau îl depășește pe cel diurn
       
    3. 
       Scăderea diurezei < 100 ml în 24/h sau sub 4ml/h
       
    4. 
       Creșterea diurezei peste 2000 ml/24 ore
       
    5. 
       Emisia involuntara sau inconștientă de urina
       

A

18. 
    Care din afirmațiile de mai jos definește hematuria:
    
    1. 
       Excreția unui număr anormal de eritrocite în urină care provin deasupra sfincterului striat
       
    2. 
       Prezența de puroi în urină
       
    3. 
       Prezența de limfă în urină
       
    4. 
       Prezența de lipide în urină
       
    5. 
       Prezența proteinelor în urină
       

A

19. 
    Definiți piuria:
    
    1. 
       Reprezintă excreția unui număr anormal de eritrocite în urină
       
    2. 
       Prezența leucocitelor și bacteriilor în urină
       
    3. 
       Prezența de limfă în urină
       
    4. 
       Prezența de lipide în urină
       
    5. 
       Prezenta proteinelor în urină
       

B

20. 
    Ce reprezintă chiluria?
    
    1. 
       Reprezintă excreția unui număr anormal de eritrocite în urină
       
    2. 
       Prezența de puroi în urină
       
    3. 
       Prezența de limfă în urină
       
    4. 
       Prezența de lipide în urină
       
    5. 
       Prezenta proteinelor în urină
       

C

CM

21. 
    Care din manifestările de mai jos fac parte din sindromul nefritic acut tipic?
    
    1. 
       Hematuria
       
    2. 
       Proteinuria
       
    3. 
       Azotemia
       
    4. 
       Retenție de sare şi apa
       
    5. 
       Piuria
       
       1. 
          ABD
          

22. 
    La examenul macroscopic al urinei putem determina:
    
    1. 
       Turbiditatea
       
    2. 
       Culoarea
       
    3. 
       Mirosul
       
    4. 
       Densitatea
       
    5. 
       pH-ul urinar
       
       1. 
          ABC
          

23. 
    La examenul fizico-chimic al urinei putem determina:
    
    1. 
       Densitatea
       
    2. 
       Proteinuria
       
    3. 
       pH-ul urinar
       
    4. 
       Culoarea
       
    5. 
       Mirosul
       
       1. 
          ABC
          

24. 
    La examenul microscopic al urinei se determina:
    
    1. 
       Celule epiteliale
       
    2. 
       Leucocite
       
    3. 
       Hematii
       
    4. 
       Cilindri (hialini, granuloși)
       
    5. 
       Turbiditatea
       
       1. 
          ABCD
          

25. 
    Indicați care sunt tulburările de micțiune:
    
    1. 
       Disuria
       
    2. 
       Micțiunea rară
       
    3. 
       Micțiunea dureroasă
       
    4. 
       Anuria
       
    5. 
       Oliguria
       
       1. 
          ABC
          

26. 
    Tulburările de micțiune sunt:
    
    1. 
       Polakiuria
       
    2. 
       Retenția de urină
       
    3. 
       Incontinența de urină
       
    4. 
       Poliuria
       
    5. 
       Oliguria
       
       1. 
          ABC
          

27. 
    Indicați care sunt tulburările de diureză:
    
    1. 
       Polakiuria
       
    2. 
       Retenția de urina
       
    3. 
       Incontinenta de urina
       
    4. 
       Poliuria
       
    5. 
       Oliguria
       
       1. 
          DE
          

28. 
    Indicați care sunt tulburările de diureză:
    
    1. 
       Opsiuria
       
    2. 
       Micțiunea rara
       
    3. 
       Micțiunea dureroasa
       
    4. 
       Anuria
       
    5. 
       Nicturia
       
       1. 
          ADE
          

29. 
    Care sunt indicațiile ecografiei renale?
    
    1. 
       Pentru a determina dimensiunile rinichilor
       
    2. 
       Pentru caracterizarea maselor intrarenale de regulă tumori, abcese, chisturi
       
    3. 
       Pentru a preciza localizarea rinichilor
       
    4. 
       Screening pentru boala polichistică
       
    5. 
       Pentru stadializarea BCR
       

ABCD

30. 
    Specificați particularitățile durerii în colica renală:
    
    1. 
       Diminuă în clinostatism
       
    2. 
       Diminua în ortostatism
       
    3. 
       Iradiază spre organele genitale
       
    4. 
       Iradiază spre flancurile abdomenului
       
    5. 
       Se accentuează în trepidații
       
       1. 
          CE
          

31. 
    Durerea colicativă se dezvoltă mai frecvent în caz de:
    
    1. 
       Calculi renali
       
    2. 
       Cheaguri de sânge în tractul urinar
       
    3. 
       Rinichi polichistic
       
    4. 
       Glomerulonefrită
       
    5. 
       Tuberculoza renala
       
       1. 
          ABE
          

32. 
    Precizați caracterul durerii în caz de colica reno-ureterală:
    
    1. 
       Durere violentă
       
    2. 
       Caracter de torsiune
       
    3. 
       Intensitate mica
       
    4. 
       Intensitate mare
       
    5. 
       De obicei durere continuă
       
       1. 
          ABD
          

33. 
    Precizați care poate fi durata colicii reno-ureterale:
    
    1. 
       Minute
       
    2. 
       Ore
       
    3. 
       Câteva zile
       
    4. 
       2-3 săptămâni
       
    5. 
       Luna
       
       1. 
          AB
          

34. 
    Precizați caracterul debutului colicii reno-ureterale:
    
    1. 
       Brusc
       
    2. 
       Insidios
       
    3. 
       Apare la zdruncinături (trepidații)
       
    4. 
       Apare la administrarea diureticilor
       
    5. 
       Apare la un aport scăzut de lichide
       
       1. 
          ACD
          

35. 
    Indicați care sunt preparatele ce pot ameliora colica reno-ureterală:
    
    1. 
       Spasmoliticele
       
    2. 
       Antiinflamatoarele
       
    3. 
       Diureticele
       
    4. 
       Antibioticele
       
    5. 
       Analgezicele
       
       1. 
          ABE
          

36. 
    Indicați care sunt preparatele ineficiente în ameliorarea colicii reno-ureterale:
    
    1. 
       Spasmoliticele
       
    2. 
       Antiinflamatoarele
       
    3. 
       Antipireticele
       
    4. 
       Analgezicele
       
    5. 
       Antibioticele
       
       1. 
          CE
          

37. 
    Indicați afirmațiile corecte ce caracterizează durerea vezicală:
    
    1. 
       Are localizare supra pubiana
       
    2. 
       Iradiază spre uretra si perineu
       
    3. 
       Nu iradiază spre uretra și perineu
       
    4. 
       Are caracter de jenă dureroasă, arsuri
       
    5. 
       Nu cedează niciodată după sondaj vezical
       
       1. 
          ABD
          

38. 
    Care afecțiuni cel mai frecvent provoacă durerea vezicala:
    
    1. 
       Cistite acute si cronice
       
    2. 
       Afecțiuni prostatice
       
    3. 
       Tumori a vezicii urinare
       
    4. 
       Retenție acută de urină
       
    5. 
       Litiaza uretrala
       
       1. 
          ACD
          

39. 
    Indicați afirmațiile corecte ce caracterizează durerea pelviperineală:
    
    1. 
       Are caracter de tensiune/înțepătura
       
    2. 
       Are caracter de jena dureroasă/arsuri
       
    3. 
       Iradiază spre organele genitale externe
       
    4. 
       Nu iradiază spre organele genitale externe
       
    5. 
       Este însoțită de tulburări micționale
       
       1. 
          ACE
          

40. 
    Polakiuria poate fi:
    
    1. 
       Cu urine clare
       
    2. 
       Cu urine tulbure
       
    3. 
       Diurnă
       
    4. 
       Nocturnă
       
    5. 
       Polakiuria nu poate fi însoțită de poliurie
       
       1. 
          ABC
          

41. 
    Indicați care sunt afecțiunile ce pot provoacă polakiuria:
    
    1. 
       Procese inflamatorii a vezicii urinare
       
    2. 
       Procese tumorale
       
    3. 
       Disectazia colului vezical
       
    4. 
       Adenom de prostată
       
    5. 
       Insuficiența renală cronică terminală
       
       1. 
          ABCD
          

42. 
    Conform clasificării hematuria poate fi:
    
    1. 
       Inițială
       
    2. 
       Totală (completă)
       
    3. 
       Terminală
       
    4. 
       Cronică
       
    5. 
       Doar inițială
       
       1. 
          ABCD
          

43. 
    Care sunt afecțiunile ce provoacă cel mai des disuria?
    
    1. 
       Patologia prostatei
       
    2. 
       Afecțiuni a vezicii urinare
       
    3. 
       Patologia genitală feminină
       
    4. 
       Afecțiuni ale uretrei
       
    5. 
       Ptoza renală
       
       1. 
          ABCD
          

44. 
    Indicați afecțiunile ce pot provoacă micțiunea dureroasă:
    
    1. 
       Cistite
       
    2. 
       Uretrite
       
    3. 
       Pericistite
       
    4. 
       Afecțiuni de col vezical
       
    5. 
       Afecțiuni neurologice centrale
       
       1. 
          ABCD
          

45. 
    Indicați afirmațiile corecte referitor retenției urinare?
    
    1. 
       Este definită ca diminuarea incompleta a conținutului vezical cu apariția reziduului vezical
       
    2. 
       Poate fi completă sau incompletă
       
    3. 
       Poate fi acută sau cronică
       
    4. 
       Cu distensie vezicală
       
    5. 
       Poate fi inițială sau terminală
       
       1. 
          ABCD
          

46. 
    Care sunt cauzele retenției urinare?
    
    1. 
       Obstructive
       
    2. 
       Vezica neurogenă
       
    3. 
       Tulburări de reflux sau a actului micțional
       
    4. 
       Disectazia colului vezical
       
    5. 
       Nu apare în afecțiuni prostatice
       
       1. 
          ABCD
          

47. 
    Incontinența urinară la adult poate fi:
    
    1. 
       Adevărată
       
    2. 
       Ișuria paradoxală
       
    3. 
       Accidentală
       
    4. 
       Involuntară
       
    5. 
       Fiziologică
       
       1. 
          ABCD
          

48. 
    Care din afirmațiile de mai jos caracterizează micțiunea rară?
    
    1. 
       Numărul de micții redus la 1-2/24 ore
       
    2. 
       Poate fi însoțită de oligurie
       
    3. 
       Poate apărea în megavezica congenital sau dobândită
       
    4. 
       Apare frecvent în insuficiența renală acută
       
    5. 
       Frecvent apare la un aport crescut de lichide
       
       1. 
          ABCD
          

49. 
    Poliuria poate fi:
    
    1. 
       Fiziologică și patologică
       
    2. 
       Tranzitorie sau permanentă
       
    3. 
       Cauza renală sau extrarenală
       
    4. 
       Acută sau cronică
       
    5. 
       Completă sau incompletă
       
       1. 
          ABC
          

Teste nefropatii glomerulare

CS

1. 
   Glomerulonefrita acută este o patologie renală cu afectarea preponderentă a:
   

1. 
   Interstițiului
   
2. 
   Tubilor
   
3. 
   Glomerulelor
   
4. 
   Întreg sistemului reno-urinar
   
5. 
   Arteriolelor eferente
   

C

2. 
   Glomerulonefrita acută reprezintă afectarea glomerulelor renali predominant prin următorul mecanism:
   
   1. 
      Complecși imuni
      
   2. 
      Autoimun
      
   3. 
      Bacterial
      
   4. 
      Viral
      
   5. 
      Toxic direct
      

A

3. 
   Factorul etiologic de bază al glomerulonefritei acute este:
   
   1. 
      Escherichia coli
      
   2. 
      Pneumococul
      
   3. 
      Stafilococul auriu
      
   4. 
      Streptococul β-hemolitic grup A
      
   5. 
      Klebsiella
      

D

4. 
   Peste cît timp după suportarea infecției streptococice se dezvoltă glomerulonefrita acută?
   
   1. 
      2-3 zile
      
   2. 
      4-6 zile
      
   3. 
      1-2 săptămîni
      
   4. 
      1 lună
      
   5. 
      1,5-2 luni
      

C

5. 
   Cauza de bază a edemelor în glomerulonefrita acută este:
   
   1. 
      Majorarea secreției de vasopresină
      
   2. 
      Creșterea activității sistemului renină-angiotensină-aldosteron
      
   3. 
      Creșterea activității sistemului calicreinic
      
   4. 
      Reducerea presiunii oncotice a plasmei
      
   5. 
      Retenția primară a sodiului, ca rezultat al modificărilor inflamatorii în glomeruli
      

E

6. 
   Cauza de bază a hipertensiunii arteriale din cadrul glomerulonefritei acute este:
   
   1. 
      Hipersimpaticotonia
      
   2. 
      Retenția acută a sodiului și a apei, care duce la creșterea volumului sangvin circulant și a volumului-bătaie
      
   3. 
      Hiperaldosteronism
      
   4. 
      Hipercorticism
      
   5. 
      Scăderea activității mecanismelor depresorii
      

B

7. 
   Durerea în regiunea lombară în cadrul glomerulonefritei acute este provocată de:
   
   1. 
      Inflamație bacteriană
      
   2. 
      Proteinurie
      
   3. 
      Hiperstenurie
      
   4. 
      Tumefiere renală, ca rezultat al inflamației imune
      
   5. 
      Hematurie
      

D

8. 
   Veriga patogenetică de bază a glomerulonefritei rapid progresive este:
   
   1. 
      Antigenul este reprezentat de structurile streptococului
      
   2. 
      Antigenul este prezentat pe membrana bazală glomerulară
      
   3. 
      Activarea sistemului complementului
      
   4. 
      Activarea mediatorilor inflamatori
      
   5. 
      Afectarea membranei bazale glomerulare de către fermenții lizozomali
      

B

9. 
   Semnul morfologic de bază al glomerulonefritei rapid progresive este:
   
   1. 
      Proliferarea mezangiului
      
   2. 
      Depozite de complecși antigen exogen – anticorp
      
   3. 
      Proliferare endocapilară
      
   4. 
      Proliferare extracapilară cu formarea “semilunelor” în capsula glomerulară
      
   5. 
      Edem interstițial, fibroză
      

D

10. 
    Semnul morfologic al glomerulonefritei mezangioproliferative este:
    
    1. 
       Proliferare endocapilară
       
    2. 
       Proliferare extracapilară
       
    3. 
       Îngroșarea membranei bazale
       
    4. 
       Proliferare mezangială
       
    5. 
       Neovascularizare glomerulară
       

D

11. 
    Cel mai important indicator al nefropatiei IgA este:
    
    1. 
       Proteinuria
       
    2. 
       Cilindruria
       
    3. 
       Macrohematuria recidivantă
       
    4. 
       Limfocituria
       
    5. 
       Hipostenuria
       

C

12. 
    Care grup de preparate contribuie la micșorarea hipertensiunii intraglomerulare în glomerulonefrită cronică?
    
    1. 
       α-adrenoblocanți
       
    2. 
       β-adrenoblocanți
       
    3. 
       Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
       
    4. 
       Antagoniștii canalelor de calciu
       
    5. 
       Antiagregantele
       

C

13. 
    Ce grup de medicamente reprezintă tratamentul de bază, destinat pentru cuparea edemelor în glomerulonefrita acută?
    
    1. 
       Antagoniștii aldosteronului
       
    2. 
       Antiagregantele
       
    3. 
       Natriureticele
       
    4. 
       Inhibitorii de carboanhidrază
       
    5. 
       Anticoagulantele
       

C

14. 
    Nefroza lipoidă (glomerulonefrita cu modificări minimale) se manifestă prin:
    
    1. 
       Sindrom hipertensiv
       
    2. 
       Hematurie recidivantă
       
    3. 
       Sindrom nefrotic
       
    4. 
       Sindrom nefritic
       
    5. 
       Leucociturie
       

C

15. 
    În hematuria provocată de boala Berger, în imunogramă, cea mai frecventă modificare este:
    
    1. 
       Hipocomplementemie
       
    2. 
       Creșterea titrului IgG
       
    3. 
       Creșterea titrului IgM
       
    4. 
       Creșterea titrului IgA
       
    5. 
       Creșterea titrului IgD
       

D

16. 
    Care dintre modificările urinare următoare sunt caracteristice pentru glomerulonefrita acută?
    
    1. 
       Izostenurie
       
    2. 
       Hematurie
       
    3. 
       Cilindri leucocitari
       
    4. 
       Leucociturie neutrofila
       
    5. 
       Limfociturie
       

B

17. 
    În care variantă morfologică a glomerulonefritei cronice nu se observă modificarea structurii glomerulilor la microscopia optică?
    
    1. 
       Mezangioproliferativă
       
    2. 
       Mezangiocapilară
       
    3. 
       Membranoasă
       
    4. 
       Cu modificări minimale
       
    5. 
       Glomeruloscleroza focal-segmentară
       

D

18. 
    Care din următoarele grupe de medicamente au efect nefroprotector (antiproteinuric)?
    
    1. 
       Blocanții receptorilor de angiotensină
       
    2. 
       Diureticele de ansă
       
    3. 
       Antiagregantele
       
    4. 
       Antibioticele
       
    5. 
       Ketoanalogi
       

A

19. 
    Care dintre următoarele nefropatii glomerulare este proliferativă?
    
    1. 
       Cu leziuni glomerulare minime (LGM)
       
    2. 
       Hialinoza segmentară și focala (HSF)
       
    3. 
       Nefropatia cu Ig A
       
    4. 
       Glomerulonefrita extramembranoasa (GEM)
       
    5. 
       Glomeruloscleroza focal-segmentară
       

C

20. 
    La tratamentul etiologic al glomerulonefritei acute se referă:
    
    1. 
       Prednizolon
       
    2. 
       Antibiotice
       
    3. 
       Citostatice
       
    4. 
       Diuretice
       
    5. 
       Antihipertensive
       

B

CM

21. 
    Modificările urinare clasice, caracteristice glomerulonefritei acute, sunt:
    
    1. 
       Hiperstenurie
       
    2. 
       Hematurie
       
    3. 
       Proteinurie subnefrotică
       
    4. 
       Cilindrurie
       
    5. 
       Bacteriurie
       

ABCD

22. 
    Principiile de tratament al glomerulonefritei acute includ:
    
    1. 
       Regim la pat, limitarea consumului de sodiu și lichide
       
    2. 
       Tratamentul factorului etiologic (infecția streptococică)
       
    3. 
       Terapia simptomatică a edemelor și hipertensiunii arteriale
       
    4. 
       În toate cazurile – tratament patogenetic cu prednizolonă
       
    5. 
       Tratament antirecidivant cu medicamente nefroprotectoare
       

ABC

23. 
    Manifestările clinice mai frecvente ale glomerulonefritei rapid progresive sunt:
    
    1. 
       Debut fulminant cu edeme refractare, oligurie
       
    2. 
       Hipertensiune arterială malignă
       
    3. 
       În debutul bolii, posibil insuficiență renală acută, cu trecere treptată în boală cronică renală
       
    4. 
       Hipertensiunea, de obicei, nu este caracteristică
       
    5. 
       Debutul acut cu oligurie sau anurie, dar pronostic bun de însănătoșire
       

ABC

24. 
    Verigile patogenetice de bază, ce duc la proteinurie glomerulară sunt:
    
    1. 
       Micșorarea sarcinii negative a membranei bazale glomerulare
       
    2. 
       Alterarea membranei bazale glomerulare de către fermenții lizozomali
       
    3. 
       Hipertensiune glomerulară
       
    4. 
       Reducerea presiunii oncotice a plasmei
       
    5. 
       Hipoperfuzia glomerulilor renali
       

ABC

25. 
    Anticoagulantele în tratamentul glomerulonefritei exercită efectul lor pozitiv prin:
    
    1. 
       Inhibă hipercoagularea intraglomerulară
       
    2. 
       Restabilesc sarcina negativă a membranei bazale glomerulare
       
    3. 
       Efect diuretic, natriuretic
       
    4. 
       Restabilesc numărul trombocitelor, trombocitoza fiind toxică pentru glomerulul renal
       
    5. 
       Reduc hipercomplementemia, prevenind afectarea imună a glomerulului
       

ABC

26. 
    În hematuria provocată de boala Berger, în imunogramă se pot întâlni următoarele modificări:
    
    1. 
       Hipocomplementemie
       
    2. 
       Creșterea titrului IgG
       
    3. 
       Creșterea titrului IgM
       
    4. 
       Creșterea titrului IgA
       
    5. 
       Creșterea titrului IgE
       

CD

27. 
    Particularități ale glomerulonefritei cronice cu modificări minimale sunt următoarele:
    
    1. 
       Se manifestă prin sindrom nefrotic
       
    2. 
       Lipsa modificărilor în glomeruli la microscopie optică
       
    3. 
       Efect bun de la terapia corticosteroidă
       
    4. 
       Mai frecvent se întîlnește la copii
       
    5. 
       Evoluția nefavorabilă a bolii
       

ABCD

28. 
    Forme neproliferative de glomerulonefrită sunt:
    
    1. 
       Nefropatia membranoasă
       
    2. 
       Glomerulonefrita cu modificări minimale
       
    3. 
       Glomeruloscleroza focal-segmentară
       
    4. 
       Nefropatia cu IgA
       
    5. 
       Glomerulonefrita membranoproliferativă
       

ABC

29. 
    Triada clasică a simptomelor glomerulonefritei acute include:
    
    1. 
       Edeme
       
    2. 
       Dispnee
       
    3. 
       Hipertensiune arterială
       
    4. 
       Hematurie
       
    5. 
       Palpitații
       

ACD

30. 
    Care modificări imunologice pot fi observate în glomerulonefrita poststreptococică?
    
    1. 
       Titru înalt de anticorpi contra antigenului streptococului
       
    2. 
       Creșterea titrului autoanticorpilor renali
       
    3. 
       Prezența anticorpilor antinucleari
       
    4. 
       Hipocomplementemie
       
    5. 
       Hipercomplementemie
       

AD

31. 
    Care este scopul administrării anticoagulantelor și dezagregantelor în glomerulonefrită cronică?
    
    1. 
       Profilaxia trombozei coronariene
       
    2. 
       Profilaxia sindromului tromboembolic
       
    3. 
       Acțiunea asupra proceselor locale ale coagulării intravasculare intraglomerulare
       
    4. 
       Profilaxia trombozei arterei renale
       
    5. 
       Majorarea perfuziei glomerulilor ischemiați
       

ABCE

32. 
    Care variantă a glomerulonefritei cronice se manifestă frecvent prin sindrom nefrotic?
    
    1. 
       Mezangioproliferativă
       
    2. 
       Mezangiocapilară
       
    3. 
       Membranoasă
       
    4. 
       Cu modificări minimale
       
    5. 
       Fibroplastică
       

CD

33. 
    Care dintre următoarele criterii permit diferențierea glomerulonefritei cronice de cea acută?
    
    1. 
       Prezența manifestărilor dizurice
       
    2. 
       Hipertrofia marcată a ventriculului stîng
       
    3. 
       Reducerea dimensiunilor renale
       
    4. 
       Leucociturie marcată
       
    5. 
       Micșorarea tensiunii arteriale
       

BC

34. 
    Care dintre următoarele criterii, caracteristice glomerulonefritei cronice, permit diferențierea ei de pielonefrită cronică?
    
    1. 
       Febră cu frisoane
       
    2. 
       Asimetria afectării renale
       
    3. 
       Simetria afectării renale
       
    4. 
       Proteinurie marcată în combinație cu hematurie și cilindrurie
       
    5. 
       Leucociturie marcată, bacteriurie
       

CD

35. 
    Indicații pentru prescrierea corticosteroizilor în glomerulonefrită cronică sunt:
    
    1. 
       Activitatea înaltă a procesului
       
    2. 
       Sindrom nefrotic fără hipertensiune și hematurie
       
    3. 
       Proteinurie izolată
       
    4. 
       Hematurie izolată
       
    5. 
       Sindrom hipertensiv
       

AB

36. 
    Indicații pentru prescrierea citostaticelor în glomerulonefrită cronică sunt:
    
    1. 
       Forme steroidrezistente ale sindromului nefrotic
       
    2. 
       Formele active ale nefritei
       
    3. 
       Hematurie marcată
       
    4. 
       Proteinurie izolată
       
    5. 
       Insuficiență renală terminală
       

AB

37. 
    Sindromul glomerulonefritei rapid progresive se caracterizează prin:
    
    1. 
       Insuficiență renală rapid progresivă
       
    2. 
       Insuficiență renală lent progresivă
       
    3. 
       Leucociturie
       
    4. 
       Hematurie microscopică
       
    5. 
       Uneori hematurie macroscopică
       

ADE

38. 
    Sindromul glomerulonefritei rapid progresive mai frecvent este caracterizat prin:
    
    1. 
       Proteinurie glomerulară, de obicei, moderată
       
    2. 
       Proteinurie, de obicei, masivă
       
    3. 
       Hematurie microscopică masivă
       
    4. 
       Insuficiență renală rapid progresivă
       
    5. 
       Insuficiență renală lent progresivă
       

ACD

39. 
    Nefropatiile glomerulare proliferative sunt:
    
    1. 
       Nefropatia cu Ig A
       
    2. 
       Nefropatia din lupus eritematos sistemic
       
    3. 
       Glomerulonefrita membranoproliferativă
       
    4. 
       Glomerulonefrita membranoasă
       
    5. 
       Nefropatia din vasculite ANCA
       

ABCE

40. 
    Indicații pentru prescrierea citostaticelor în glomerulonefrită cronică sunt:
    
    1. 
       Forme steroiddependente ale sindromului nefrotic
       
    2. 
       Formele active ale nefritei
       
    3. 
       Hematurie marcată
       
    4. 
       Proteinurie izolată
       
    5. 
       Insuficiență renală terminală
       

AB

41. 
    La bolnavii care primesc tratament cu citostatice în glomerulonefrită cronică, este necesar de a supraveghea:
    
    1. 
       Creatinina serică
       
    2. 
       Leucocitele sângelui periferic
       
    3. 
       Colesterolul
       
    4. 
       ECG
       
    5. 
       Starea mediilor transparente oculare
       

AB

42. 
    Corticosteroizii, în tratamentul glomerulonefritei cronice, influențează asupra următoarelor verigi patogenetice:
    
    1. 
       Inhibă sinteza anticorpilor
       
    2. 
       Inhibă procesele inflamatorii
       
    3. 
       Blochează activarea complementului
       
    4. 
       Reduc permeabilitatea membranei bazale glomerulare
       
    5. 
       Reduc hipercoagularea
       

ABCD

43. 
    În tratamentul glomerulonefritei cronice se folosesc:
    
    1. 
       Glucocorticosteroizi
       
    2. 
       Heparină
       
    3. 
       Antiagregante
       
    4. 
       Penicilina
       
    5. 
       Citostatice
       

ACE

44. 
    Glomerulonefrita se poate manifesta prin:
    
    1. 
       Sindrom nefritic acut
       
    2. 
       Sindrom nefrotic
       
    3. 
       Anomalii urinare asimptomatice
       
    4. 
       Sindrom nefritic cronic
       
    5. 
       Lipsa cărora modificări
       

ABCD

45. 
    Care dintre afirmațiile de mai jos, referitoare la glomerulonefrită acută poststreptococică, este corectă?
    
    1. 
       Hipertensiunea nu este caracteristică în debutul bolii
       
    2. 
       Encefalopatia este mai frecventă la copii
       
    3. 
       Evoluția atipică a bolii se întâlnește mai des la bătrâni
       
    4. 
       La bătrâni, în tabloul clinic pot predomina simptomele insuficienței cardiace congestive
       
    5. 
       Sindromul nefrotic se întâlnește frecvent
       

BCD

46. 
    Care factori sunt factori de pronostic nefavorabil în evoluția glomerulonefritei rapid progresive?
    
    1. 
       Semilune în mai mult de 60% din glomeruli
       
    2. 
       Proteinurie marcată
       
    3. 
       Fibroză interstițială pronunțată și atrofia tubilor
       
    4. 
       Glomeruloscleroză și semilune fibroase
       
    5. 
       Poliurie
       

ABCD

47. 
    Care afirmații, referitoare la nefrita IgA sunt corecte?
    
    1. 
       La majoritatea bolnavilor se dezvoltă sindrom nefrotic
       
    2. 
       Cea mai frecventă manifestare clinică este hematuria asimptomatică
       
    3. 
       Mai frecvent se îmbolnăvesc bărbații și copiii
       
    4. 
       Există o legătură strânsă cu infecțiile respiratorii
       
    5. 
       Patognomonică este prezența depozitelor de IgA în mezangiul glomerular
       

BCDE

48. 
    În care din următoarele maladii se asociază cu glomerulonefrită?
    
    1. 
       Lupus eritematos sistemic
       
    2. 
       Vasculită hemoragică
       
    3. 
       Endocardită infecțioasă
       
    4. 
       Mielom multiplu
       
    5. 
       Angină streptococică
       

ABCE

49. 
    Care simptome sunt caracteristice pentru glomerulonefrite?
    
    1. 
       Hipertensiunea arterială
       
    2. 
       Dureri în regiunea lombară
       
    3. 
       Modificarea urinei
       
    4. 
       Edeme
       
    5. 
       Dizurie
       

ABCD

50. 
    În tratamentul patogenetic al glomerulonefritei cronice se utilizează:
    
    1. 
       Glucocorticoizi
       
    2. 
       Antiinflamatoarele nesteroidiene
       
    3. 
       Citostatice
       
    4. 
       Anticoagulante
       
    5. 
       Antibiotice
       

ABCD