tactica erorilor deliberate are ca obiectiv (sic!) dezorientarea partenerului de negocieri, cu scopul de a-l... înşela. În acest context, subliniem faptul că mai există, încă, negociatori care „uită” unele aspecte semnificative ale potenţialei viitoare relaţii parteneriale, „greşesc” (neintenţionat, desigur!) la calcule şi/sau care schimbă sensul celor discutate (evident, în avantajul lor);
confesiunea poate fi utilizată, în unele situaţii, ca tactică de negociere. De regulă, cel care se „confesează” pune „totul la bătaie”, spune tot ce ştie şi… chiar şi ce nu ştie!... Deşi, aparent, cel care se „confesează” are numai de câştigat, un asemenea negociator nu este conştient de riscurile majore la care se expune!... Mai ales că oamenii s-au cam... săturat de confesiuni şi/sau nu mai cred în ele!…
Dincolo de caracterul „inedit” al punctului de vedere exprimat de Gh. Mecu, decizia vă aparţine, ca de altfel şi în cazul celor prezentate în continuare…
Conform cu Jean–M. Hiltrop şi Sheila Udall117, printre tehnicile generatoare de succes în negocieri, pot fi utilizate:
|
